Cale de administrare
Calea de administrare (denumită și mod de administrare)[1] este, în farmacologie și toxicologie, calea pe care este administrată în organism o substanță medicamentoasă sau o substanță toxică.[2] Acestea sunt adesea clasificate în funcție de locul în care substanța este aplicată. De exemplu, administrarea se poate face pe cale orală, topică sau intravenoasă.
Drumul pe care îl parcurge substanța de la locul de administrare pe o anumită cale și până la ținta moleculară pe care ea acționează este subiectul științei denumite farmacocinetică (absorbție, distribuție, metabolizare și eliminare). De asemenea, localizarea țintei moleculare ține de știința denumită farmacodinamică.[3]
Clasificare
[modificare | modificare sursă]
Căile de administrare pot fi clasificate, în primul rând, în căi naturale și artificiale (cele parenterale, care necesită utilizarea perfuziei sau a injecțiilor).[4]
- Căi naturale
- Oral - administrare prin cavitatea bucală
- Bucal - administrare între gingii și obraz
- Sublingual - administrare sub limbă
- Ocular - administrare la nivelul mucoasei oculare
- Auricular - administrare la nivelul urechii externe
- Respirator, inhalator, nazal - administrare la nivelul aparatului respirator
- Intrarectal - administrare la nivelul rectului
- Intravaginal - administrare la nivelul vaginului
- Uretral - administrare la nivelul uretrei
- Cutanat - administrare la nivelul pielii
- Căi artificiale
- Căile parenterale (vezi mai jos)
După locul de administrare
[modificare | modificare sursă]Enteral sau gastrointestinal
[modificare | modificare sursă]
Administrarea cu ajutorul tractului gastrointestinal este câteodată denumită calea enterală, și include următoarele administrări: orală (prin intermediul cavității bucale) și (intra)rectală (prin intermediul rectului). Totuși, termenul potrivit este cel de administrare gastrointestinală, deoarece chiar dacă un medicament este administrat pe cele două căi, el se poate absorbi și la nivel gastric, în afara absorbției enterice (duodenale).[5] De asemenea, în această clasă sunt incluse și administrările care au loc în cavitatea bucală, de unde substanța se poate absorbi: sublingual, sublabial și bucal.
Calea orală, denumită și calea per os (PO) este cea mai frecvent utilizată în practică și se pretează pentru automedicație. Este eficientă pentru medicamente cu biodisponibilitate ridicată și nu este recomandată pentru medicamente care sunt puternic iritante alte tractului gastrointestinal sau la pacienții care prezintă vomă. Printre factorii care afectează absorbția pe această cale sunt: stabilitatea la pH acid, timpul de golire al stomacului, peristaltismul intestinal, alimentele și funcția hepatică.[5] Pe calea orală se pot administra foarte multe forme farmaceutice, printre care se numără: comprimate, capsule, siropuri, suspensii, etc.
Calea (intra)rectală (administrarea de supozitoare la nivelul rectului) produce efect sistemic și se pretează la pacienții care nu pot utiliza calea orală (în caz de vomă, convulsii, etc.), însă poate interesa și un efect strict local (antiinflamator, antiinfecțios). Absorbția la acest nivel se face prin mucoasa rectală.[5] Această cale este foarte eficientă, în special la pacienții în vârstă, și prezintă avantajul unei absorbții foarte bune și rapide datorită vascularizației bogate.[6][7]
Calea sublinguală (administrare sub limbă) și cea bucală (administrare între gingii și obraz) este avantajoasă la substanțele care prezintă o biodisponibilitate scăzută, deoarece absorbția la aceste nivele se face fără implicarea metabolizării hepatice.[5]
Calea inhalatorie sau respiratorie este o cale eficientă de administrare, absorbția făcându-se la nivelul alveolelor pulmonare, puternic vascularizate, ceea ce permite o absorbție rapidă și completă. Și în acest caz este posibilă obținerea unui efect sistemic (de exemplu, la anestezice locale) sau local (bronhodilatatoarele în tratamentul astmului).[5]
Parenteral
[modificare | modificare sursă]
Administrarea parenterală este orice tip de administrare care nu necesită un proces de absorbție la nivelul tractului gastrointestinal (par- +